miercuri, 12 septembrie 2012

"Costurile eşecurilor de la bacalaureat. Încă o generaţie pierdută?" -- Cover Story: BUSINESS MAGAZIN, 20 septembrie 2012



(text integral -- intrebari: razvan muresan / raspunsuri: m.s.)
Circa 250.000 de elevi nu au reusit sa promoveze examenul de bacalaureat in ultimii trei ani, cand s-au intregistrat cele mai mici rate de promovabilitate - 44,47% in 2011 si, respectiv, 44,02% in 2012.
Q. Ce solutii au tinerii aflati in situatia de a nu fi promovat examenul de bacalaureat de a se integra in piata muncii?
A. În termenii vocabularului de leadership consacrat de Ronald Heifetz (http://www.hks.harvard.edu/about/faculty-staff-directory/ronald-heifetz; http://www.hks.harvard.edu/news-events/publications/insight/management/ronald-heifetz ) tinerii la care vă referiți au la dispoziție două variante semnificative: una „tehnică” și una de „schimbare adaptivă”.
Varianta „tehnică” înseamnă să se angajeze „și ei undeva”, sau „să îi angajeze și pe ei cineva” – eventual o rudă (tată, mamă, unchi, mătușă văr...), ceea ce presupune un pic de noroc (jobul picat cumva ca o pleașcă din cer, fără mult efort de căutare) și, evident, folosirea preponderentă a „mușchilor” în detrimentul „creierului”. E limpede că o atare opțiune duce direct către joburi care îndeobște sunt catalogate generic drept „muncă de jos”, cu puține (dacă!...) valențe reale de învățare.
Varianta „schimbării adaptive” presupune angajarea reală a partenerilor „conversației de angajabilitate” (atât tinerii în cauza, dar și angajatorii acestora) într-un proces mult mai lung și mai profund, de transformare autentică, de creștere umană și profesională, soldat cu performanța de angajare cuantificabilă, pe termen lung, într-o carieră profesională reală, care va include, în mod obligatoriu, și reinserția asumată în circuitul educațional necesar dezvoltării oricărui profesionist responsabil. Școala pe bune nu poate fi evitată dacă dorim performanță profesională reală!
În opinia mea, la momentul actual niciunul din cei trei actori esentiali ai procesului de schimbare adaptivă descris anterior nu sunt în mod autentic pregătiți să initieze acest proces, dar asta nnu înseamna că nu pot, dacă vor cu adevărat. Am spus „trei” actori esențiali, în mod deliberat, adăugând companiile de training și consultanță HR alături de tineri și de angajatori, într-un veritabil „triunghi al performanței profesionale autentice” – care triunghi este mai degrabă isoscel, decât echilateral: eu văd angajatorii și companiile de training ca pe vârfurile bazei triunghiului, sprijinind în egală măsura pe tinerii care reprezintă subiectul conversației noastre, ei devenind „vârful de aur” al acestui triunghi –  o soluție strategică elegantă la o problemă reală a societății noastre, acum.

Q. Cum ati descrie sau ce trasaturi specifice ii atribuiti unui tanar de 18-19 ani, care nu a reusit sa obtina nota de trecere la examenul de maturizare?
A. Înainte de a formula răspunsul specific la întrebarea dumneavoastră, doresc să-l pun în cheia unei concluzii mai largi, rezulate din activitatea mea de training, coaching, mentorat și consultanță organizaționala din ultimii 5-10 ani. Iată cheia – repet, subiectivă, ea reprezentând acum o convingere personală puternică: într-un model clasic de analiza SWOT a performanței individuale, factorii S, O, T combinați (respectiv, capacitatea de a-mi pune în valoare punctele tari, S; capacitatea de a valorifica oportunități, O; și capacitatea de a face față amenințărilor, T) dețin o pondere de maximum 20%; iar factorul W (respectiv, capacitatea de a-mi gestiona vulnerabilitățile, W) deține o pondere de minimum 80% -- acest tandem 20-80 manifestându-se cu atât mai acut în timpuri de criză, din motive lesne de intuit.
În virtutea enunțului anterior – și pe baza unei cazuistici de peste zece mii de tineri liceeni / studenți cu care am interacționat aproape direct, nemijlocit în peste zece ani de când coordonez Programul de educație non-formala în arta de a conduce „Liderii Mileniului Trei” – vă las pe dumneavoastră să identificați cele douăzeci de procente SOT (ele există, cu siguranță!), iar eu voi accentua cele 80 de procente W. Așadar, profilul tipic W al unui tânăr de 18-19 ani care nu a reușit să obțină nota de trecere la examenul de bacalaureat conține următoarele valențe dominante, cu cuvinte românești – sau tânărul nu s-ar afla în postura în care se află acum: e „subțire” – nu știe foarte multă carte de niciun fel specific; e „șmecher” – crede că poate fenta sau „face din vorbe” pe oricine, e tentat mai degrabă să copieze și să chiulească; e slab, fără ghilimele – nu are rezistență la efort și stres, cedează ușor; e agresiv în mod gratuit – parează infantil slăbiciuni de fond de caracter prin limbaj și atitudine provocatoare, care ar putea intimida interlocutorii (sanchi!...); îi e frică de provocări reale, și de aceea cedeaza repede – în fond, sunt doisprezece ani de pseudo-școală în care cuvântul de ordine a fost evitarea învățării „pe bune”, și nu asumarea sa autentică; îi e frică să ia decizii și să-și asume consecințele deciziilor – de aici, corolarul pervers „ceilalți sunt de vină în principal pentru insuccesul meu: profii; materiile; școala; nu ne lasă să copiem etc.” În termenii vocabularului IE consacrat de Daniel Goleman (http://danielgoleman.info/ ), pentru „tânărul tipic de 18-19 ani” despre care discutăm, faptul că nu a reușit să obțină notă de trecere la examenul de bacalaureat este doar vârful unui aisberg mult mai profund pe care îl numesc „deficit acut de inteligență emoționala” (pe lângă, așa cum menționam, bagajul subțire de cunoștințe generale și de specialitate): acești tineri au un grad redus de autocunoaștere (conștiență de sine – self-awareness) și de autocontrol (self-control) real; capacitatea lor de automotivare (self motivation) este ca și inexistentă; de aceea, ei empatizează (empathy) greu sau deloc cu cei din jur, fiind preocupați să se gestioneze pe ei înșiși; în consecință, nici abilitățile sociale reale (social skills) nu sunt foarte fericit puse in valoare (toti termenii IE sunt în sensul taxonomiei clasice a lui Goleman; http://psychology.about.com/od/personalitydevelopment/a/emotionalintell.htm ). De aici, așa cum am menționat și în răspunsul precedent, nevoia unei conlucrări atente și, aș spune, chiar sofisticate între angajatori și companiile adevărate de training care pot oferi soluții inteligente acestei oportunități extraordinare pentru piața muncii din România! În fond, vorbim de circa un sfert de milion de tineri -- or, așa cum bine ne învață celebrul „clopot al lui Gauss” (http://en.wikipedia.org/wiki/Normal_distribution; adică, aplicând teoria distribuției normale a populațiilor), cam 68% din acești tineri, respectiv 170000, pot răspunde „normal”, adică „satisfăcător”, la programe de calificare profesională bine croite – restul de 80000 se impart 50%-50%: cam 40000 vor avea nevoie, probabil, de programe remediale de lungă durată, cu investiții corespunzătoare de resurse; în timp ce aprox. 40000 pot da chiar rezultate foarte bune și, de ce nu, excepționale. Pe scurt: o astfel de strategie a „triunghiului isoscel cu vârful de aur” merită pe deplin atenția și implicarea angajatorilor și a furnizorilor de programe de training!

Q. In ce masura este acum examenul de bacalaureat un filtru mai eficient de selectie a absolventilor de liceu, comparativ cu anii anteriori?
A. Știți cum e? Între a fi perceput drept „cinic” și a fi perceput drept „realist”, diferența e de... percepție, evident! În ambele situatii de percepție, răspunsul meu este același: în nicio măsură – cu atât mai mult dacă atașez răspunsului meu și sintagma conținută în intrebare „comparativ cu anii anteriori”. Acest examen de bacalaureat este inutil, ineficient, și foarte costisitor ca timp și bani – pe scurt, revolut. Timpul său a trecut de mult! Singura mutație majoră a anilor 2011 si 2012, comparativ cu anii anteriori, a fost sindromul „camerelor video”, tradus prin imposibilitatea de a mai copia „la greu”, la scara anilor de până în 2010 inclusiv – atât, și nimic mai mult: transformări reale necesare în felul de a preda și a învăța nu s-au petrecut, deloc! În aceste condiții, mă gândesc foarte serios că o soluție mult mai pragmatica este eliminarea obligativității susținerii examenului național de bacalaureat (oricum, diploma cu pricina nu mai convinge pe nimeni), înclocuind actualul proces al absolvirii cu următorul: a) sunt declarați absolventi elevii care obțin mediii de trecere la toate disciplinele studiate în liceu – aceștia se pot încadra în muncă oriunde nu sunt necesare studii superioare (v. și răspunsul formulat la întrebarea următoare); b) tinerii care doresc să urmeze studii în învățământul superior susțin un examen serios de tip „bacalaureat”, cu probe relevante pentru profilul studiilor pe care doresc să le urmeze; c) procesul este iterativ – în sensul că un tânăr care a optat inițial pentru a) decide că este pregătit pentru opțiunea b), el poate opta ca atare, cu o pregătire prealabilă corespunzătoare. În fapt, deja viața însăși a probat viabilitatea alternativei propuse (cel puțin, a opțiunii a) ): în acest an, din totalul de aprox. 300000 de absolvenți de liceu ai promoțiilor 2011 si 2012, aprox. 172000 au decis ca nici măcar să nu se înscrie la examenul de bacalaureat din acest an!
În realitate, proiectul proiectelor în învățământul preuniversitar din România – cel mai complex, cel mai inconfortabil, dar și, vai!, cel mai... vital, daca pot spune așa, dintre toate – este proiectul transformării curriculare autentice, profunde, istorice (nu glumesc deloc: este a treia transformare istorică, după reforma din timpul lui Spiru Haret din anii 1980-1900 și după reforma comunistă din anii ’50!...) – restul proiectelor riscă derapaje rapide pe panta „formelor fără fond”, fix în termenii sintagmei consacrate de Ttitu Maiorescu. În consecință, o conversație de tipul „bacalaureatului diferențiat” etc., croită pe actuala osatură curriculară, este o astfel de formă fără fond. Repet: acum este timpul punerii în fapt a unei „noi ordini curriculare” în învățământul preunversitar din România, în concordanță cu timpul Romaniei Europene a secolului XXI. Mai multe informații despre acest subiect, ce depășeșete cadrul prezentei conversații, puteți găsi aici: http://scoala-pe-bune.blogspot.com/2011/12/eu-in-2012-protestatarul.html; http://scoala-pe-bune.blogspot.ro/2012/05/descentralizare-curriculara-autentica.html;  http://scoala-pe-bune.blogspot.ro/2012/07/discover-connect-make-diffference-hks.html
 
Q. Care sunt principalele domenii inspre care ar trebui sa se indrepte acesti tineri? Este munca in strainatate principalul obiectiv al lor?
A. Paleta de opțiuni este largă, în condițiile unor soluții corecte și eficiente la temele enunțate în răspunsurile anterioare. Ca punct tare al multora dintre acești tineri, aș enunța buna și foarte buna lor capacitate de învățare, în condiții de presiune ridicată din partea mediului înconjurător – mă refer la cei care aleg să urmeze această cale (spuneți-i cum vreți: „cuțitul la os”, „piciorul pe gât”, „acum, ori niciodată!...”, „bă vere, ce, sunt eu mai prost ca alții?!...” etc. – revenind la tema „clopotului lui Gauss”, cel puțin 10-20000 aparitn acestei categorii) Domenii? Iată câteva, foarte specifice: agent de vânzări – pentru cei cu „sânge în instalație”, care descoperă că sunt capabili să vândă... frigidere eschimoșilor!... J ; merchendiser – pentru cei care se descoperă a fi ordonați, meticuloși, atenți la detaliile prezentării mărfurilor pe raft; asistent logistică – pentru cei cărora le place „cârca”, în combinație cu ordinea și inteligența aranjării mărfurilor în secțiunile marilor depozite ale supermarket-urilor; operator call center – pentru cei care descoperă că pot învăța repede arta comunicării persuasive; asistent kinetoterapie – pentru cei cărora se regăsesc în arta și maiestria masajului de calitate; ucenic zidar, tâmplar, faianțar, fierar-betonist, electrician, instalații sanitare – pentru cei care… asistentucenicasistentucenic… -- pentru cei care… Continuăm?!... J
Este munca în străinătate principalul obiectiv al lor? Nu știu. Mai degrabă, cred că principalul obiectiv al lor ar trebui să fie… chiar acela de a învăța să-și stabilească obiective personale și profesionale, pe termen scurt-mediu-lung. Dacă unii vor dori să aleagă și calea străinătății, este opțiunea lor – în acest caz, procesul de selecție “naturală” va fi, cu siguranță, mult mai riguros și deloc indulgent, centrat pe ceea ce tinerii știu cu adevărat să facă.
 
Q. Ce salarii pot obtine acesti tineri, fara a avea diploma de bacalaureat?
A. Între 50-125 euro pe lună, cu posibilitatea recunoașterii suplimentare a performanței autentice prin sisteme motivaționale adecvate (pachete de training; programe de internship; bonusuri etc. – aș pune bonusurile pe ultimul loc, recurgând la ele doar în condiții speciale, și punând accent pe dezvoltarea profesională, în primul rând)
  
Q. Considerati acest fenomen unul cu efecte semnificative pentru societatea romaneasca? Ce masuri ati lua pentru a combate efectele negative ale esecului la bacalaureat?
A. DA – fără doar și poate! Fenomenul „bacalaureat 2011-2012” a probat la lumina zilei, sub ochii noștri, fără putință de tăgadă limitele actualului model educațional preuniversitar din Romania, ca sistem: el este revolut, depășit, ineficient în raport cu timpul României de azi. Tocmai de aceea, revenind la tema schimbării adaptive evocate în răspunsul formulat la întrebarea de debut a conversației noastre, exercițiul de leadership necesar este unul profund, complex, de cursa lungă (8-10 ani de la inițierea sa) Viziunea acestui exercițiu de leadership este următoarea: ROMÂNIA PE BUNE ÎNCEPE CU ȘCOALA PE BUNE. Cu alte cuvinte, transformarea autentică a societății nu poate începe decât cu transformarea autentică a Școlii, ca sistem.
Mai aplicat, în opinia mea, Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani.  Miza istorică  este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene.
Am în vedere trei valenţe fundamentale, care susţin fără echivoc argumentul meu:
Valenţa istorică. Acum, în esenţa sa, Şcoala funcţionează conform unui model profund inadecvat timpului prezent şi celui viitor. A treia mare transformare a Şcolii româneşti moderne, după cea articulată de Spiru Haret în anii 1890-1900 şi după reforma comunistă din 1948, încă nu a avut loc.
Valenţa socială. Subsistemul public principal pentru schimbarea infrastructurii mentale a societăţii este Educaţia. Acum România are nevoie, urgent, de schimbarea infrastructurii sale mentale în acord cu schimbările generate de aderarea la Uniunea Europeană – prin urmare, Educaţia devine proiectul său public numărul 1.
Valenţa economică. Investiţia în educaţie este profitabilă. Rata de rentabilitate a investiţiei în educaţie se situează între 5-30%, conform statisticilor O.E.C.D.
Schimbarea adaptivă a Educaţiei este un proiect deschis, perfect fezabil. El nu este o ameninţare. Există profesionişti ai educaţiei care îl ştiu, îl vor şi îl susţin, punând la dispoziţie expertize pe dimensiuni multiple: educaţie non-formală; educaţia adulţilor; training şi consultanţă; experienţă internaţională; managementul schimbării; leadership transformaţional.
Transformarea Şcolii ca sistem este cel mai important proiect public al României în deceniul 2012-2022. El consfinţeşte, strategic, închiderea capitolului istoriei moderne a ţării noastre început după 1945 şi angajarea autentică pe calea deschisă de momentul 1 ianuarie 2007. Schimbarea adaptivă a Educaţiei constituie un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă şi curaj, gândit să genereze câştiguri ireversibile – pe termen scurt, mediu şi lung – pentru toţi actorii individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt. Timpul va proba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu